Obiective atinse

Acestea sunt obiectivele pe care Gabriela le-a atins din ianuarie 2017 pana in prezent

Ele sunt mentionate intr-o ordine aleatorie deoarece toate ni se par a fi la fel de importante. Fiecare reprezinta un pas inainte pentru ea.

Sa tina foarfeca, cu o singura mana si sa taie cu ea

Ca sa-ti dai seama de unde am pornit, in ianuarie 2017 Gabriela nu intelegea macar ce sa faca, ca sa apropie si sa departeze manerele foarfecii. Incet-incet, a reusit acea miscare de inchidere-deschidere folosindu-se de ambele maini, iar mai apoi, am invatat-o cum sa taie cu foarfeca tinand-o cu o singura mana.

Inca nu stie sa decupeze diverse lucruri desenate pe o hartie, urmand conturul ci doar sa taie dintr-o miscare ceva anume… insa viitorul pare promitator. 🙂

Sa lipeasca materiale decupate cu lipici

Initial nu intelegea pe ce parte se pune lipiciul pentru ca frunza, codita sau petala de floare sa se lipeasca de coala de hartie. Acum stie sa foloseasca lipiciul pentru a lipi ce vrea unde vrea pe foaie.

Sa deseneze

Cred ca deficitul de atentie pe care-l are o face sa nu aiba rabdare sa coloreze ceva anume sau sa se concentreze mai mult timp pentru a face un desen mai complex. Insa si aici am facut progrese Uriase ( da, cu „u” mare ).

Inainte nu stia sa deseneze ( cand zic inainte, zic inainte de ianuarie 2017 ). Doar mazgalea. Am desenat impreuna sute de floricele ( eu cu mana mea, pusa pe manuta ei – atentie: nu fortat, ea venea si imi cerea sa desenam flori impreuna ). Apoi, intr-o zi am observat ca a desenat un om ( o printesa, mai exact, dupa spusele ei ).

Iti atasez mai jos 3 desene. Primele 2 printese sunt desenate in ianuarie si respectiv februarie si cea de-a 3-a printesa in iulie.

Printesa de acum ( lasand la urma faptul ca toate seamana mai degraba cu niste extraterestri 😀 ), are o codita de o culoare si una de alta culoare, in functie de elasticul cu care are prinsa codita si GHICI CE: daca primele fetite nu aveau nici un fel de expresie sau aveau expresie trista, aceasta de acum Zambeste. Am remarcat ca a incercat sa-i si coloreze rochita ( prima nu avea rochita colorata, iar cea de-a doua avea dungi verticale pe rochita semnificand probabil valurile rochitei. ) 🙂 Desi nu este cel mai reusit desen al ei, e o victorie majora, zic eu!

Sa stie sa pupe si sa ne pupe pe obraz

Ti se pare un lucru banal? Imagineaza-ti ca fetita noastra ne pupa doar pe gura ( pentru ca, cel mai probabil si-a vazut parintii pupandu-se astfel), insa in ce fel: doar isi apropia buzele de ale noastre si atat. Fara acel sunet specific, de pupic.

Azi fetita noastra ne da un pupic sonor pe obraz, ne strange in brate si ne spune „te iubesc” ( mai ales cand face prostioare si vrea sa scape usor. Si cum sa nu ti se inmoaie inima de parinte la un asemenea gest? 😀 )

Sa ne stranga in brate si sa ne spuna te iubesc

Inainte statea sa o strangem noi in brate noaptea, la culcare. Acum insa, am fost surprinsa, cum ma cuprinde cu amandoua manutele ei, una pe deasupra, alta pe dedesubt si nu mai vrea sa imi dea drumul. Mai mult de atat, daca stau cu fata spre ea, vine si se baga nas in nas cu mine si imi spune „te iubesc”.

Saptamana trecuta am fost placut surprinsa cand, un caine de-al unei vecine, de culoare alba, a poposit pe la noi prin curte. Eu i-am zis mars! in ideea de a-l goni din curte pentru ca nu stiam cum va reactiona daca se duc copiii la el sa il smotoceasca. Catelul s-a indreptat cu pasi repezi spre iesirea din curte, iar Gabriela, vazandu-l ca pleaca i-a spus „Te iubesc catelu’ alb”.

La 1-2 zile dupa acest eveniment, o fetita de-a vecinilor, de varsta cu Maria, a venit la poarta casei noastre. Nu mai fusese la noi in curte pana atunci, iar Gabriela, in cel mai bun caz o vazuse de 1-2 ori pana atunci, in treacat. Deci, zic eu… se incadra in categoria necunoscuti. Cand a vazut-o, Gabriela s-a dus la ea, a intins mainile printre gratiile gardului, a cuprins-o in brate si i-a spus „te iubesc bebe”. 🙂

Daca ai un copil cu TSA sau autism, stii foarte bine ca, de regula, acesti copii, resping apropierea altor persoane si chiar daca tu iti iubesti copilul din tot sufletul si iti vine de nenumarate ori pe zi sa-l iei in brate, sa-l smotocesti, sa-l iubesti… el nu-ti permite.

Deci, eu zic ca, gestul Gabrielei, chiar daca pentru parintii de copii normali ar parea lucru obisnuit… reprezinta pentru noi e un mare pas inainte.

Sa ne faca, cu mana si sa ne zica pa-pa cand plecam

Parintilor care au copii normali, li se pare un fleac sa ii invete pe copiii lor, formulele de salut. Noi ne-am luptat luni bune sa o invatam pe fetita noastra sa spuna „buna”, „pa-pa” sau „la revedere”, „noapte buna” si „buna dimineata”.

Inca nu avem victorie absoluta cu niciunul dintre ele ( adica sa le zica ea, de la sine, fara sa ii spunem noi sa ne spuna cuvantul x pentru ca…). Dar cel cu care avem cea mai buna performanta este: „pa-pa”, urmat de fluturatul mainii.

Sa socializeze cu surioara ei in cadrul unor jocuri

Daca ne luam dupa ce spun fondatorii programului Son-Rise, autismul e o problema de socializare, nu una de comportament ( asa cum spun sustinatorii programului ABA ).

Asta ce inseamna? Asta inseamna ca, trebuie sa te concentrezi pe a-l scoate pe copilul tau din lumea lui si a-l face sa interactioneze cu alti copii, sa fie sociabil. Celelalte lucruri care tin de partea academica ( invatarea formelor, a culorilor, a numerelor etc. o pot face oricand fara indoiala, oricand, pentru ca, acesti copii au o memorie fantastica ).

Stiind asta, in momentul in care ultima doctora la care am fost ne-a spus ca Gabriela, ca varsta de dezvoltare e de 2,5 ani, nu de 4 ani  ( varsta pe care o avea ea atunci ), am stiut ca, surioarea ei de acasa, Maria ( de aproape 2 ani in acel moment ), ne va ajuta fantastic de mult cu recuperarea Gabrielei.

Si nu am gresit nicio clipa. Maria e un copil tipic, care simte nevoia sa fie in preajma altor copii si de cand a inceput sa mearga, nu rata nicio ocazie sa o fugareasca pe surioara ei prin casa, pentru a fi in preajma ei sau pentru a o lua in brate.

Gabi fugea, Maria o urma. O lua in brate. Gabi o impingea. Maria cadea jos si incepea sa planga. O luam pe Maria in brate sa o impac, iar Gabrielei ii explicam ca, nu e ok ce a facut, ca i-a facut rau surioarei ei.

Cand venea Gabriela de la gradinita acasa, Maria fugea cat putea de repede cu bratele deschise, sa o ia in brate.

La un moment dat, Gabi a inceput sa raspunda acestor dovezi de iubire. A inceput sa nu o mai impinga, a incercat s-o calareasca pe Maria ca pe un calut ( o idee neinspirata totusi… ), a inceput ( la sugestia noastra initial, apoi benevol ) sa o tina de mana pe Maria cand ne plimbam pe strada.

Iar acum, de cand am adoptat jocul cu hora, Maria trebuie sa faca musai parte din joc. Participa si animalutele de plus preferate ( Mickey Mouse si Ursulica Martinica ). Iau fiecare cate o jucarie de plus se tin de mana, intercaland animalutele intre ele si incind o hora in mijlocul camerei de mai mare frumusetea.

In filmuletul de mai jos, l-am surprins si pe tati prins in hora cu fetele.

Zilele acestea am fost placut surprinsa sa vad ca fetele mele, din 2 lemne isi facusera balansoar si incercau sa se dea impreuna. Asa ca l-am pus degraba pe tataie sa le faca un balansoar ( ca doar 2 nepoate are… 😀 ), iar azi priveam plina de satisfactie un nou joc, la care Gabriela participa impreuna cu Maria.

Sa mearga cu tramvaiul si cu trenul

Da… sunetele… eterna problema pe care o au multi copii cu autism. Ei percep senzorial stimulii din jur altfel decat ii percepem noi.

Gabriela nu suporta zgomotele puternice, facute de regula de lucruri mecanice/electrice, cum ar fi acela al aspiratorului, al robotului de bucatarie, al drujbei etc.

Asa ca, a fost pentru noi un adevarat show ca sa o invatam sa mearga cu tramvaiul. Insa stiam ca trebuie sa o invatam sa faca asta.

Mai intai am mers o singura statie, cu tipete continue pana in statia urmatoare. Show-ul s-a repetat de cateva ori ( cred ca 3-4 ori).

Si gata. Apoi am avut o fetita cuminte, care ardea de nerabdare sa stea jos pe scaunel in tramvai, cuminte, cate-o jumatate de ora, pana ajungeam la destinatie. 🙂

Nu credeam ca vom reusi sa facem asta asa usor.

Apoi a urmat trenul. L-am luat intr-o zi, aflati in concediu la Busteni, pana la Sinaia si apoi inapoi. Fetita n-a avut absolut nimic. Ba mai mult, a cantat in tren si i-a facut si pa-pa trenului, la plecare din statie. Castig major pentru noi pana aici!

Mai avem totusi multe alte zgomote pe care nu le suporta si cu care va trebui s-o obisnuim.

Sa nu mai tipe cand aude zgomotele unor jucarii electronice sau anumite cantece

Inainte de diagnostic pur si simplu nu reuseam sa inteleg de ce, fata mea, in timp ce se uita la cantecele la calculator sau cand asculta o anumita melodie la radio, incepea sa faca, crize de isterie, sa opresc acel cantec. Anumite zgomote din cadrul acestora, o deranjau, fara indoiala. Acum acest lucru se intampla foarte rar, la cate-o melodie.

Aceeasi problema, la jucariile electronice. Nu i-au placut de mica. O priveam si nu intelegeam de ce. Tocmai, faptul ca lumineaza si ca, canta intr-un anumit fel, ar fi trebuit sa fie captivant pentru ea. Am incercat in diferite momente sa o facem sa accepte acele jucarii, sa se joace cu ele. Fara rezultat.

Ce te faci acum, ca Maria, de cand a inceput sa prinda gustul jucariilor si merge si in picioare, se poate „aproviziona” cu orice jucarie vrea. Si ii plac fix acelea electronice. :))

Ceea ce m-a surprins a fost ca, dupa perioada de pauza, fara jucarii electronice, atunci cand Maria a inceput sa le utilizeze, a ripostat, insa nu foarte rau, asa cum obisnuia sa o faca, iar apoi chiar s-a indragostit de anumite papusi care cantau cantecele si i le fura Mariei din brate pentru a pune ea, ce cantece vrea…

Aici sunt doar cateva batalii castigate, nu si razboiul. Mai avem si alte jucarii care lumineaza sau fac diverse zgomote, pe care nu le suporta. Insa viitorul suna bine.

Sa doarma bine noaptea

Ascultam in cadrul unui sumit online international despre autism ca, 80% dintre copiii care sufera de tulburari din sfera spectrului autist, au probleme cu somnul.

Vazand ca fetita noastra nu are somn si fix noaptea o apuca joaca pana la nu stiu ce ora tarzie, ne amuzam, noi parintii, spunand ca fata noastra, cand va fi mare, va fi o petrecareata inraita si va rupe toate cluburile-n doua.

Din pacate, ceva mai tarziu, dupa diagnostic, aveam sa realizam ca, fetita noastra nu ca nu ar fi vrut sa doarma, ci ca nu putea sa doarma.

Am reusit totusi sa rezolvam si aceasta parte, prin sedintele de neurofeedback, unde am dus-o in jur de 2,5 luni ( in jur de 25-30 sedinte ). Calitatea somnului ei s-a imbunatatit simtitor.

Insa nu pot spune ca neurofeedback-ul a fost singurul factor deoarece, din aprilie incoace, Gabriela urmeaza o dieta fara gluten si cazeina ( dieta GFCF ), am scos tot ce contine cofeina si zaharul l-am inlocuit in alimentatia ei in proportie de 95% ( spun in proportie de… deoarece anumite suplimente pe care i le dam, contin si zahar ).

Banuiesc ca, eliminarea anumitor alimente si in speta a zaharului si cofeinei din alimentatie au facut-o sa fie ceva mai putin energica ( dar la fel de fericita ca inainte ) si drept urmare, adoarme mai repede si are un somn mai linistit.

Sa realizeze pericolele de pe strada

Pana acum cateva luni, atunci cand mergeam la plimbare, pe strada, in cazul in care venea o masina si strigam la ea sa stea pe margine, nu reactiona in nici un fel. Isi vedea in continuare de joaca, ca si cum nimic nu s-ar intampla. Acum, daca e mai departe de mine si ii spun ca vine masina, se opreste in loc si asteapta sa vin sa o iau de mana.

Nu e o victorie absoluta inca, pentru ca as vrea ca ea sa stie sa se fereasca singura de masina. Dar e un pas mare inainte. Ca si comparatie… sora ei Maria, la 2 ani si un pic, in momentul in care aude ca vine masina sau ii spunem ca vine masina, se da pe margine si intinde mana sa ne ia de mana, pentru a se simti in siguranta.

Acestea sunt principalele schimbari pe care le-am vazut in comportamentul Gabrielei in cele 7 luni de cand practicam Son Rise si alte terapii complementare pentru tratarea autismului si ADHD-ului. Promit sa revin si sa o completez, pe masura ce atingem alte noi obiective. 

Ti-a placut ce ai citit? Incurajeaza-ne sa continuam calatoria pe care am inceput-o dand un simplu LIKE!

VREI SA PRIMESTI ARTICOLELE NOU APARUTE PE SITE?
Scrie emailul tau mai jos si apasa pe butonul "ma abonez" si noi te vom tine la curent cu noutatile.
VREI SA PRIMESTI ARTICOLELE NOU APARUTE PE SITE?
Scrie emailul tau mai jos si apasa pe butonul "ma abonez" si noi te vom tine la curent cu noutatile.
VREI SA PRIMESTI ARTICOLELE NOU APARUTE PE SITE?
Scrie emailul tau mai jos si apasa pe butonul "ma abonez" si noi te vom tine la curent cu noutatile.
VREI SA PRIMESTI ARTICOLELE NOU APARUTE PE SITE?
Scrie emailul tau mai jos si apasa pe butonul "ma abonez" si noi te vom tine la curent cu noutatile.